Capacitatea de exercitiu a pers. fizice

II.Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice

Simpla existenţă a persoanei fi­zice este suficientă pentru a avea drepturi şi obligaţii civile. Această existenţă însă nu este suficientă pentru ca subiectul de drept civil să poată încheia perso­nal acte juridice civile. Numai persoana fizică ajunsă la o anumită maturitate psihică poate încheia în mod valabil, conştient şi singur acte juridice civile. Această maturitate psihică este condiţia în care legea recunoaşte persoanei fizice capacitatea de exerciţiu. Maturitatea psihică şi, prin urmare, capacitatea de exerciţiu se dobândesc numai după ce minorul ajunge la o anumită vârstă.

Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobândi prin faptă proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma perso­nal obligaţii civile şi de a le executa".. sau  prin capacitate de exerciţiu a persoanei fizice se înţelege acea parte a capacităţii de drept civil a omului care constă în aptitudinea de a dobândi şi a exercita drepturi civile şi de a asuma şi exe­cuta obligaţii civile prin încheierea de acte juridice civile.

Caracterele  juridice ale capacităţii de exerciţiu

1.     legalitatea

2.      generalitatea

3.      inalie­nabilitatea

4.      intangibilitatea.

Legalitatea  capacităţii de exerciţiu constă în faptul că această capacitate este opera legiuitorului, că instituirea, stabilirea conţinutului şi încetarea ei sunt stabilite prin lege, voinţa individuală a omului neavând nici un rol.

De ex:  dobândirea capacităţii de exerciţiu depline îna­inte de împlinirea vârstei de 18 ani nu ar fi un efect al voinţei omului, ci se face în virtutea legii.

Generalitatea priveşte conţinutul capacităţii de exerciţiu, constând în ap­titudinea abstractă a persoanei fizice de a dobândi şi exercita drepturi  şi de a-şi asuma şi de a executa obligaţii  prin încheierea de orice act civil, cu excepţia celor interzise de lege.

Inalienabilitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice constă în faptul că nimeni nu poate renunţa, nici în tot, nici în parte, la capacitatea de exerciţiu. Prin urmare, nimeni nu poate încheia valabil vreun act juridic care să aibă ca obiect transmiterea alternativă a capacităţii sale de exerciţiu. Prin voinţa sa, persoana fizică nu poate renunţa la capacitatea de exerciţiu, nici a o înstrăina.

Intangibilitatea capacităţii de exerciţiu este prevăzută de lege care dispune că nimeni nu poate fi limitat în capacitatea de exerciţiu decât în cazul şi în modul prevăzute de lege. In cele ce urmează se va ilustra că este posibilă limitarea capacităţii de exerciţiu dacă persoana abuzea­ză de băuturi alcoolice şi foloseşte substanţe narcotice. O asemenea limitare se face doar în condiţiile legii.

Categoriile capacităţii de exerciţiu

Spre deosebire de capacitatea de folosinţă, recunoscută tuturor persoane­lor fizice, capacitatea de exerciţiu nu poate fi egală. Ea se prezintă diferit, în funcţie de gradul de discernământ al persoanei. Astfel distingem urmatoarele categorii ale capacităţii de exerciţiu:

1)   capacitatea de exerciţiu deplină:

         a)   capacitatea de exerciţiu a persoanelor majore (care au împlinit vârsta de 18 ani);

 b)  capacitatea de exerciţiu a persoanelor care s-au căsătorit înaintea îm­plinirii vârstei de 18 ani;

 c)  capacitatea de exerciţiu a persoanelor emancipate.

2)     capacitatea de exerciţiu restrânsă:

        a)   capacitatea de exerciţiu a minorilor cu vârstă între 7 şi 14 ani;

         b)  capacitatea de exerciţiu a minorilor cu vârstă între 14 şi 18 ani

c) capacitatea de exerciţiu a persoanelor limitate în această capacitate din cauza abuzului de băuturi alcoolice şi folosirii substanţelor narcotice;

3)     lipsa capacităţii de exerciţiu:

        a) a minorilor cu vârstă între 7 şi 14 ani;

 b) a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu hotărâre judecătorească (din  cauza  bolilor mintale sau deficienţele mintale a persoanei).

1. Capacitatea de exerciţiu deplină este aptitudinea persoanei fizice de a-şi dobândi prin acţiunile sale orice drept personal nepatrimonial ori patrimonial şi de a-şi asuma orice obligaţie, adică de a-şi realiza capacitatea de folosinţă care îi aparţine în tot întregul.

Codul civil prevede că au capacitate de exerciţiu deplină persoanele:

A.     majore (care au împlinit vârsta de 18 ani);

B.    care s-au căsătorit până la atingerea vârstei de 18 ani; vârsta minimă de căsătorie, conform art. 14 din Codul familiei, este de 18 ani pentru bărbaţi şi de 16 ani pentru femei. Din motive întemeiate, se poate încuviinţa încheierea căsătoriei cu reducerea vârstei matrimoniale pentru băr­baţi, dar nu mai mult decât cu doi ani. Organul competent de a reduce vârsta de căsătorie pentru bărbaţi este autoritatea administraţiei publice în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul persoana care doreşte să se căsătorească.Cel care a dobândit capacitate de exerciţiu deplină prin căsătorie, iar, ulte­rior, până a împlini vârsta de 18 ani, desface căsătoria îşi păstrează capacitatea de exerciţiu deplină. Dacă însă căsătoria a fost declarată nulă, instanţa judecătorească îl poate lipsi pe soţul minor de capacitatea de exerciţiu deplină. Acesta este un drept şi nu o obligaţie a instanţei judecătoreşti, ceea ce înseam­nă că ea va decide în funcţie de circumstanţe asupra capacităţii de exerciţiu depline a minorului căsătorit.

C.    emancipate. Minorul care a atins vârsta de 16 ani poate fi recunoscut ca având capacitate de exerciţiu deplină dacă lucrea­ză în baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de întreprinzător. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărâre a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar în lipsa unui astfel de acord, prin hotărâre judecătorească".

Pentru ca minorul să poată fi emancipat, trebuie întrunite următoarele condiţii:

—     minorul să aibă cel puţin 16 ani;

—     minorul să fie angajat în câmpul muncii;

—     să practice activitate de întreprinzător cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului.                                            2. Capacitatea de exerciţiu restrânsă

a.     Capacitate de exerciţiu a minorului cu vârstă între 7şi 14 ani

Legea stabileşte pentru ei un anumit grad de capacitate de exerciţiu. Capacitatea de exerciţiu a minorilor din această categorie constă în faptul că au dreptul să încheie singuri urmatoarele actele :

Ø  acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul în­cheierii lor; astfel de acte juridice trebuie să corespundă cerinţelor minorului specifice vârstei la care încheie actul juridic.

De exemplu, un minor în vârstă de 8 ani poate să cumpere produse alimentare: o pâine, un kilogram de roşii, o îngheţată şi altele asemenea. Acest drept îl are şi minorul cu vârstă între 14 şi 18 ani, dar el poate încheia acte juridice curente cu o valoare mai mare decât actele curente pe care le poate încheia minorul cu vârstă între 7 şi 14 ani, fiindcă in­teresele minorilor la diferite vârste sunt diferite. Important este ca actele curente de mică valoare ale minorului să se execute la momentul încheierii lor.

Ø  acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită au­tentificare notarială sau înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor;

De exemplu, un asemenea minor poate încheia un contract de donaţie prin care primeşte în dar bunuri materiale. Legiuitorul nu a sta­bilit valoarea bunurilor pe care minorul le poate primi în dar, prin urmare, considerăm că minorul poate primi în dar bunuri indiferent de valoarea lor. Legiuitorul însă a stabilit o singură restricţie: nu se pot obţine gratuit bunuri dacă înstrăinarea lor necesită autentificare notarială sau drepturile apărute în temeiul lor necesită înregistrare de stat.

Ø  acte de conservare, prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Caracteristic unui astfel de act este faptul că nu comportă decât cheltuieli reduse comparativ cu valoa­rea dreptului ce se conservă. Actele de conservare au ca scop de a salva un bun de la un pericol iminent, adică se urmăreşte menţinerea bunului în starea lui actuală. Aşa spre exemplu, va fi un  act de conservare, măsurile întreprinse de minor pentru repararea unei case de locuit, care ameninţă să se prăbuşească dacă asemenea reparaţii nu vor fi efectuate. Trebuie să precizăm, că mărimea cheltuielilor ce urmează să fie suportate la reparaţia casei de locuit trebuie să fie infime în raport cu preţul casei de locuit.

Minorul cu vârstă între 7 şi 14 ani nu poate încheia de sine stătător acte juridice, acestea fiind încheiate în numele lui de către pă­rinţi, adoptatori sau tutore. Pentru prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani răspund părinţii, adoptatorii sau tutorele lui, dacă el nu va dovedi că dauna nu a provenit din culpa sa.

b.     Capacitatea de exerciţiu a minorului cu vârstă intre 14 şi 18 ani  este definită ca aptitudine a minorului cu vârstă între 14 şi 18 ani de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi exercita obli­gaţii civile prin încheierea personală de acte juridice civile, cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal.

 Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie acte juridice cu încuviinţarea părinţilor, adoptatorilor sau a cura­torului, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu încuviinţarea autorităţii tutelare. Cu consimţământul părinţilor (adoptatorilor, curatorului) minorul cu vârstă între 14 şi 18 ani poate încheia diferite acte juridice (să vândă ori să cumpere bu­nuri, să primească ori să facă un cadou, să încheie contracte de împrumut etc). Voinţa, în astfel de acte juridice, este exprimată personal de minor.

Mino­rul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul fără consimţământul părinţilor, adoptatorilor sau al curatorului:

·         să dispună de salariu, de bursă sau de alte venituri rezultate din activi­tate proprie;

·         să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau a unui alt rezultat al activităţii intelec­tuale apărate de lege;

·         să facă depuneri în instituţiile financiare şi să dispună de aceste depu­neri în conformitate cu legea;

·         este în drept să în­cheie de sine stătător actele pe care le poate încheia minorul cu vârstă între 7 şi 14 ani,

·         minorul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul de a fi membru de coo­perativă, în acest caz el posedă orice drept, inclusiv patrimonial, ca un astfel de membru.

·         minorul cu vârstă între 15 şi 18 ani răspunde pentru daunele materiale pe care le-a cauzat. În cazul în care nu are bunuri ori salariu suficient pentru repararea prejudiciului, despăgubirea părţii se va face de către părinţi, adopta­tori sau curator, dacă aceştia nu vor dovedi că dauna nu s-a produs din culpa minorului.

·         poate avea calitatea de testator, deoarece poate fi doar persoana cu capacitate de exerciţiu. Prin urmare, pentru a întocmi un testament nu este nevoie de capacitate de exerciţiu deplină. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de exerciţiu şi, prin urmare, poate testa bunurile obţinute din venituri proprii, ca: bursa, salariul şi alte mijloace pro­venite din activităţi proprii.

c.     Capacitatea de exerciţiu a persoanelor fizice limitate în capacitate de exerciţiu

Limitarea în capacitatea de exerciţiu constă în faptul că persoana fizică este lipsită de posibilitatea de a-şi dobândi prin acţiunile sale drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe care, în temeiul legii, le-ar putea dobândi şi asuma. Cu alte cuvinte, este vorba de reducerea volumu­lui capacităţii de exerciţiu.

Pot fi limitaţi în capacitatea de exerciţiu atât minorii care posedă capa­citate de exerciţiu restrânsă (minorii între 14 şi 18 ani), cât şi cei care posedă capacitate de exerciţiu deplină.

Limitarea minorului în capacitatea de exerciţiu se admite în temeiul unei hotărâri a instanţei judecătoreşti sau la cererea părinţilor, adoptatorilor, cura­torului ori a autorităţii tutelare. Dacă există motive întemeiate, minorul poate fi limitat de instanţa de jude­cată, la cererea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului ori a autorităţii tute­lare. Limitarea ori lipsirea minorului de dreptul de a dispune singur de salariu ori de bursă, de alte venituri rezultate din activităţi proprii, precum şi limitarea lui în dreptul de a-şi exercita de sine stătător dreptul de autor sunt posibile dacă există motive întemeiate cum ar fi cheltuirea banilor în scopuri ce contravin prevederilor legislaţiei în vigoare (cumpărarea de bău­turi spirtoase, substanţe narcotice, participarea la jocuri de noroc).

Limitarea în capacitatea de exerciţiu a persoanelor care consumă abuziv băuturi alcoolice sau consumă droguri şi alte substanţe psihotrope.Persoana care, în urma consumului abuziv de alcool sau consumul de droguri şi de alte substanţe psihotrope, înrăutăţeşte starea materială a familiei sale poate fi limitată de către instanţa de judecată în capacitatea de exerciţiu. Această normă se referă numai la persoanele care posedă capacitatea de exerciţiu deplină.

Asupra persoanei limitate în capacitatea de exerciţiu se instituie curatelă. În urma limitării în capacitatea de exerciţiu, persoana nu poate încheia acte ju­ridice prin care să dispună de bunuri, nici să primească salariu, pensie sau alte feluri de venituri şi nici să dispună de ele decât cu consimţământul curatorului. Dacă persoana fizică încetează să consume abuziv băuturi alcoolice ori să consume droguri şi alte substanţe psihotrope, instanţa anulează prin hotărâre limitarea ei în capacitatea de exerciţiu şi desfiinţează curatelă.

1.                Declararea incapacităţii

Codul civil în vigoare include în această categorie şi minorii cu vârstă de până la 7 ani.

Drept temei pentru declararea incapacităţii persoanei fizice,servesc bolile mintale sau deficienţele mintale, din a căror cauză persoana nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale.

Bolile mintale sau deficienţele mintale, chiar adeverite prin certificat medi­cal, nu dau dreptul a considera persoana ca fiind incapabilă. Ea poate fi decla­rată ca atare numai de către instanţa de judecată. Conform Codului de procedură civilă, pot adresa cerere în judecată pentru declararea inca­pacităţii membrii de familie ai persoanei, rudele apropiate (părinţi, copii, fraţi, surori, bunici), procurorul, organul de tutelă şi curatelă, instituţia psihiatrică. Pentru declararea incapacităţii persoanei fizice este necesară expertiza medico-legală privind starea ei psihică. Asup­ra persoanei declarate incapabilă, pe baza hotărârii judecătoreşti, organul de tutelă şi curatelă instituie tutela. Ac­tele juridice în numele persoanei fizice declarate incapabilă se încheie de către tutore. Această prevedere legală impune concluzia că persoana declarată inca­pabilă nu poate încheia nici un act juridic, nici chiar de o valoare foarte mică. În cazul în care persoana declarată incapabilă s-a însănătoşit sau dacă starea sănătăţii ei s-a îmbunătăţit, instanţa de judecată o declară capabilă. Pe baza hotărârii judecătoreşti, tutela se desfiinţează