disparitia fara urma

Temeiurile, modul şi efectele declarării persoanei fizice dispărute fără urmă. Efectele apariţiei persoanei declarate dispărute fără urmă

Persoana fizică poate fi declarată dispăruta fără urmă dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei.

Pentru declararea persoanei fizice dispărute fără urmă este necesară sur­venirea faptului juridic complex:

—     lipsa la domiciliu a ştirilor despre locul aflării ei;

—     absenţa ştirilor (de cel puţin un an);

—     imposibilitatea constatării din aceste ştiri, pe toate căile posibile, a locului de aflare a persoanei.

Nu orice absenţă de la domiciliu însă va servi drept temei pentru decla­rarea dispariţiei. Pentru ca instanţa judecătorească să adopte o hotărâre de declarare a dispariţiei, trebuie întrunite cele trei condiţii de mai sus. Dispariţia se declară de către instanţa de judecată la cererea persoanei interesate. Dreptul de a înainta o asemenea cerere o are orice persoană interesată, de regulă: soţul, părinţii, copiii, creditorii dispăru­tului. Cererea privind declararea persoanei dispărută se depune în instanţă judecătorească după expirarea a cel puţin un an din momentul primirii ulti­milor ştiri despre cel dispărut. Momentul primirii ultimelor ştiri se poate dovedi prin diferite probe, de exemplu, ultima scrisoare de la cel dispărut, precum şi prin alte mijloace, in­clusiv prin depoziţii ale martorilor. Dacă este imposibilă constatarea datei ultimelor ştiri despre persoana fizi­că dispărută, începutul curgerii termenului de un an de zile pentru declararea dispariţiei fără urmă se consideră prima zi a lunii ce urmează celei în care au fost primite ultimele ştiri despre ea, iar dacă nu se poate stabili o astfel de lună - ziua de întâi ianuarie a anului următor

Efectele declarării dispariţiei. Hotărârea instanţei judecătoreşti de declarare a dispariţiei produce efecte juridice doar la domiciliul dispărutului şi nu influen­ţează capacitatea juridică a persoanei la locul aflării ei. Toate actele încheiate de persoana declarată dispărută, dacă corespund cerinţelor legii, sunt valabile, ho­tărârea judecătorească de declarare a dispariţiei neinfluenţând valabilitatea lor.

Dacă este necesară administrarea permanentă a bunurilor dispărutului, instanţa judecătorească numeşte un administrator. La cererea per­soanei interesate, instanţa poate numi un administrator şi înainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. Cu acest administrator, autoritatea tutelară va încheia un contract de admini­strare fiduciară. Administratorul fiduciar va între­ţine, din contul bunurilor dispărutului, persoanele care se aflau în întreţinerea acestuia. Tot din acele bunuri se sting datoriile dispărutului către creditori.

Persoanele întreţinute de cel declarat dispărut fără urmă obţin dreptul de a primi pensie în cazul pierderii întreţinătorului. Pensia, şi mărimea ei, se stabileşte în conformitate cu legislaţia asigurărilor sociale.

Contractul de mandat, parte la care a fost persoana dispărută fără urmă, în­cetează. Declararea persoanei fizice dispărută fără urmă serveşte drept temei şi pentru încetarea valabilităţii procurii.

În cazul declarării dispariţiei unuia dintre soţi, căsătoria se poate desface pe cale simplificată, şi anume la organul de înregistrare a actelor de stare civilă, la cererea celuilalt soţ.

Efectele apariţiei persoanei declarate dispărută fără urmă. Dacă persoana declarată dispărută fără urmă apare sau dacă parvin ştiri despre locul unde se află, instanţa de judecată, la cererea per­soanei interesate, anulează hotărârea de declarare a dispariţiei şi desfiinţează, după caz, administrarea fiduciară a patrimoniului celui dispărut. Dacă administrarea fiduciară a fost desfiinţată, administratorul fiduciar urmează să facă o dare de seamă privind administrarea bunurilor. El va fi ţi­nut la repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului celui dispărut.